Diploma CECILIA CUŢESCU-STORCK 

Se acordă Doamnei Maria Dragomiroiu

 

 Cu ocazia Centenarului, Academia de Studii Economice din Bucureşti vă multumeşte pentru bucuria pe care ne-aţi făcut-o onorându-ne cu prietenia Domniei Voastre şi pentru regalul artistic cu care ne-aţi încântat, căci arta ne luminează drumul şi ne ajută să creştem şi să înflorim.

Mircea Dragomiroiu, 11.07.2013

Scrisoare pentru Maria Dragomiroiu cu ocazia zilei de naștere 

BANCA NATIONALA A ROMANIEI

MUGUR ISARESCU

     Guvernator

 

 

Doamnă Maria Dragomiroiu

Folosesc această fericită ocazie, Ziva Dumneavoastră, ca să-i scriu Marii Doamne a Cântecului Popular Românesc, dorindu-i viață lungă, cu sănătate și noi împliniri. Și mă grăbesc să adaug: Marii Doamne a Cântecului Oltenesc, ce obinuiește să-și reîncarce bateriile în casa părintească dintr-un sat vâlcean. E un motiv în plus să mă înclin în fața talentului și a personalității Dumneavoastră.

Vă mărturisesc că eu, fiu al Vâlcii, sunt atent la evoluția talentelor ridicate de pe meleagurile noastre. Motiv ce a făcut să păstrez, în memoria mea afectivă, dragostea și uriașul interes cu care v-a primit marele public încă din cei dintâi ani ai afirmării Dumneavoastră. De atunci, an de an, ați fost fară încetare o prezență strălucită pe marile scene, la marile festivaluri, adunând admirație, premii, distincții.

Și iată cum, dacă în momentele romantice din anii de liceu, când în clasa goală, dimineața, înainte de prima oră, cântați în fața unui singur spectator - femeia de serviciu care se oprea din treabă ca să vă asculte și să vă aplaude - astăzi
aveți parte de săli arhipline și de milioane de admiratori. Evoc acest fapt pentru că simt, astăzi mai mult ca oricând, că tineretul nostru are nevoie de modele adevărate.

Îmi face plăcere să vă dăruiesc, ca amintire, primul album din seria Palatelor BNR, pe cel dedicat Palatului Vechi.

La mulți ani!

 

Bucureti, 11
iulie 2013

Mircea Dragomiroiu, 11.07.2013

Maria Dragomiroiu a stat in cap la 57 de ani!  

Maria Dragomiroiu asa cum n-ai mai vazut-o! 

A stat in cap 5 minunte si a facut spagatul aproape perfect la 57 de ani

 
Nimeni nu stia cat de flexibila este Maria Dragomiroiu desi peste o luna implineste 58 de ani.
 
Artista de muzica populara nu a mai facut sport de 10 ani, insa a demonstrat ca are o mobilitate pe care nici femei de 20 de ani nu o au. Ea a facut ceva sport cu nepoatele ei si s-a descurcat de minune.

"De 10 ani n-am mai facut asta. N-am fost niciodata la sala, doar dimineata cand ma trezesc fac niste exercitii asa ca sa mi incep ziua bine. Ultima oara am facut spagatul acum 10 ani intr-o emisiune. Mobilitatea asta e din nastere, asa este si fiul meu. Nu mai fac acum sport decat prin casa si scarile pe care le mai urc si cobor" a spus Maria Dragomiroiu la ProTV.

WAW BIZ, 25.05.2013

"Femeia este trandafir" 

  In curand cel mai recent album al Mariei Dragomiroiu "Femeia este trandafir".

Albumul contine 22 de piese (19 piese de muzica populara si 3 piese de muzica usoara).

Pentru comenzi tel.: 0744 304 644 sau 0757 020 991

 

 

 

Mircea Dragomiroiu, 30.04.2013

Dacă s-ar putea picta cântecul Mariei Dragomiroiu…! 

    Pe la sfârşitul anilor ’70, muzica populară românească se înzestra cu o voce fascinantă care, fără să distoneze atmosfera muzicală a acelui deceniu mult înstăpânit de Maria Tănase şi Maria Lătăreţu, a revigorat tonusul cântecului cu forme lirice inspirate de cele două Marii etern patrimoniale ale folclorului muzical românesc. Profilul acesta cu mare forţă şi efervescenţă spirituală a glasului îl contura o tânără care avea căldura şi afectivitatea identificate în comuniunea cu publicul, pentru că emitea acorduri pure, avea o anume virtuozitate muzicală. Era Maria Dragomiroiu, o fermecătoare copilă olteancă de la Marcea, sat al comunei Ioneşti, din judeţul Vâlcea.

    Forţa glasului ei, expresia muzicală, restituiau profund o mare ardere interioară şi se asemăna ca o copie vocală cu ale Mariei Tănase. Răsunetul cântecelor Mariei Dragomiroiu avea şi are o francheţe, o tensiune cu laborioase intonaţii şi vocalize dintr-o arie a propriei trăiri în care sunt acumulate trăirile ţăranilor de pe zonele riverane ale Oltului.

    Mişcările scenice ale Mariei Dragomiroiu, ca o coregrafie de balet popular, liric, sporit în desfăşurare cu valurile părului ei castaniu, revărsat ca o cascadă peste umeri, sunt încântătoare, motivate în acţiune ca parte decupată în iureş, dintr-un joc popular oltenesc.

    Cântecele Mariei Dragomiroiu redau povestiri de viaţă emoţională şi convingătoare, sunt pătrunse de un simfonism al vieţii şi culturii ţărăneşti, dar nu numai. În fiecare dintre ele rezonează o picătură din veridicitatea operei perene a genului folcloric.

    Toate au claritate, echilibru, o coloratură de efect şi fantezie debordantă; de la primele audiţii, când s-a prezentat la „Floarea din grădină”, i-au fost remarcate vivacitatea, dinamismul scenic, sensibilitatea flexibilă emisă cu inegalabilă competenţă tehnică, o impecabilitate a frazării, intensitate şi convingere muzicală.

    Dacă s-ar putea picta cântecul Mariei Dragomiroiu, s-ar oglindi în el fabuloasele peisaje ale României şi adâncile clocote din sufletul omului…! Nu putem face aceasta, dar am găsit câteva nişe printre orele mereu şi istovitor sacrificate spectacolului muzical, dar deopotrivă răscumpărătoare a iubirii publicului pentru care cântă şi am decis o întâlnire pentru convorbiri. Ele vor zugrăvi, atât cât vor putea, un tablou pe care îl pregătim spre a-l arăta într-un număr viitor al ziarului.

 

Aurel V. ZGHERAN, 15.08.2011

Maria Dragomiroiu a incins atmosfera la… Galicea! 

    Sâmbătă, 28 mai a.c. şi duminică, 29 mai a.c., primăria comunei Galicea a organizat cea de-a IX-a ediţie a Festivalului Cultural “Teodosie Rudeanu”, în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Cultural Vâlcea, Consiliul Local Galicea, Şcoala Generală Galicea, Parohia Galicea şi Fundaţia Nonguvernamentală “World Vision”. Simpozionul s-a desfăşurat sâmbătă, începând cu ora 12.00, în sala de festivităţi a Şcolii cu clasele I-VIII din Galicea.

Alin BARBU

01.06.2011

Cura de slabire a Mariei Dragomiroiu 

    Este talentata, familista convinsa, harnica si nu in ultimul rand, frumoasa. Maria Dragomiroiu are o silueta de invidiat si pentru aceasta, din cand in cand, a tinut regim. Pentru dumneavoastra, celebra cantareata a acceptat sa va dezvaluie secretul: regimul de slabit.

    Dimineata la ora 8.00: o cafea fara zahar, eventual cu zaharina; 2 iaurturi mici simple sau cu fructe; 2 felii de paine neagra sau graham cu un ou fiert tare sau cas proaspat ori sunca afumata. Fara gramaj. Mancati cat puteti.

    La pranz (in jurul orei 15.00): ciorba de legume (orice legume, dar fara grasime si fara paste fainoase), iar felul doi carne fiarta, fripta sau inabusita de peste, pasare sau vita, fara gramaj, combinata cu legume salata sau fierte, cu putina sare dar fara ulei.

    Seara la ora 19.00: 2 iaurturi mici simple sau cu fructe; 2 felii de paine neagra sau graham cu un ou fiert tare, cas proaspat sau sunca afumata. Fara gramaj, cat puteti.

    Intre mese, din doua in doua ore, puteti manca un fruct. Fara struguri si banane puteti manca orice fruct. Nu aveti voie dulciuri sau alcool. Va recomand apa plata cat mai multa. In doua luni slabiti zece kilograme, iar metabolismul se shimba. Nu mai luati in greutate, daca nu exagerati cu alimentatia.

Otilia Ostrotki, 27.10.2010

Maria Dragomiroiu: “Mereu tanjesc dupa mancarurile copilariei mele” 

    “Ca invitat la Cireasa de pe tort, nu ma astept la ceva sofisticat, trebuie doar sa imi placa atmosfera si sa simt ca sunt primita cu drag. Ca organizator, trebuie sa pui suflet, sa ai emotii, sa pregatesti mancarea cu placere”, spune Maria Dragomiroiu.

    “De cand eram in scoala mi-am castigat existenta din muzica, la inceput participand la concursuri, apoi am inceput sa cant la petreceri... Nu prea imi petrec mult timp in bucatarie pentru ca sunt foarte ocupata, doar mai pregatesc din cand in cand cate o gustare. Nu sunt pretentioasa, dar incerc sa urmez sfatul medicilor, asa ca ma limitez la mancaruri usoare, fara prajeli si grasimi. De altfel, toata viata am tinut dieta. In general sunt o gurmanda, dar datorita meseriei mele am incercat sa-mi mentin silueta”.

"Cireasa de pe tort"

cireasa.primatv.ro, 01.09.2010

Maria Dragomiroiu: "Orice apariţie e un examen pe care vreau să-l trec cu nota 10"  

    Maria Dragomiroiu e un nume clădit prin muncă, talent, respect şi modestie. O carieră frumoasă, trudită, pornită dintr-un vis, visul unei fiinţe dornice să dăruiască lumii întregi cea mai mare avere a ei, talentul şi sensibilitatea.

    Pas cu pas, întâmpinând şi bune şi rele, artista a izbutit să ofere din bunătatea sufletului ei şi celor care au vrut să-i audă vocea blândă şi să-i vadă chipul aparte. De la primul album, "Floricică de pe coastă", şi până la cel mai recent, "De la suflet – Cântece de petrecere", oamenii au îndrăgit-o din ce în ce mai mult. Un artist ce iubeşte cântecul, un om ce iubeşte viaţa.

        Cui îi datoraţi ceea ce sunteţi astăzi?

        În primul rând mamei mele, părinţilor mei. Apoi, sunt foarte mulţi oameni care m-au susţinut şi cărora le-am mulţumit mereu: naşa mea, Ileana Sărăroiu; realizatoarea Florentina Satmari; etnomuzicologul Harry Brauner, care, în calitate de preşedinte de juriu la concursuri de interpretare, m-a remarcat şi m-a prezentat lui Adrian Păunescu, la Cenaclul Flacăra; jurnalistul George Stanca, ce mi-a făcut o cronică frumoasă după ce m-a urmărit la o emisiune; Dinu Săraru, care m-a ajutat să fac primul meu album; Tudor Vornicu, cel ce m-a pus în valoare în emisiunile lui. Sunt foarte mulţi oameni care m-au ajutat şi mi-au dat şansa să fiu ceea ce sunt astăzi.

        E mai bine ca un artist să lanseze mai des albume sau dimpotrivă?

        Eu am 17 albume. Nu mă pot lăuda, ca alţi solişti, cu 40 de CD-uri, dar eu sunt de părere că nu este bine să lansezi materiale atât de des. Marii artişti au trăit şi cu un singur cântec! E bine să laşi omul să înţeleagă piesele tale mai bine. Apoi, nu cantitatea contează, ci calitatea.

        Ce vă este cel mai drag în viaţă?

        Păi, chiar viaţa! Îmi sunt dragi soţul, copiii, nepoţii, tot neamul meu. Îmi pasă de fiecare şi i-am ajutat, atât cât am putut, să se bucure de viaţă. Marea mea bucurie e să pot dărui.

        Câte costume populare aveţi?

        Am foarte multe costume şi mi-e drag de ele. Fiecare are povestea lui. Unele sunt cumpărate de mine, altele sunt primite de la oamenii din satele pe unde merg să cânt, cele mai vechi având cu mult peste suta de ani. Multe sunt refăcute şi remodelate, întărite, dar sunt atât de firave, ca foaia de ceapă, încât nu le mai pot purta oriunde. Unul dintre cele mai dragi sufletului meu este cel făcut de mine, început în anul 1971 şi pe care l-am purtat la concursul "Floarea din grădină". Pe cele noi, stilizate, le imaginez şi le lucrez împreună cu croitoreasa mea.

        Vă lipseşte ceva, din punct de vedere profesional? Dar familial?

        Nu-mi lipseşte nimic, mă simt foarte bine. Singurul lucru cu care m-am luptat toată viaţa şi de care n-am putut scăpa sunt emoţiile prea puternice. Sunt constructive, dar foarte mari, la fiecare apariţie. În plan familial, mi-aş dori şi un nepoţel de la fata mea, Ileana. Îmi place să fim mulţi la masă şi să ne bucurăm de orice lucru împreună.

        Ce sacrificii aţi făcut pentru carieră?

        Plecam foarte des în turnee alături de soţul meu şi cel mai mult îmi era dor de copiii mei, Mircea şi Ileana. Şi ei mi-au mărturisit cât de mult îmi simţeau lipsa. Mie, cel mai mult, îmi place să stau acasă, unde e cel mai liniştitor şi sigur loc, de aceea mi-era greu să stau mai mult de o săptămână plecată. Dar spectacolele erau sursa noastră de venit şi trebuia să rezistăm. Fiecare îşi alege calea în viaţa personală şi profesională, aşa că i-am lăsat pe copii să decidă ce vor să facă în viaţă. Acum am două nepoţele, de care mă bucur mult: Ilinca-Nicole, care are 5 ani (din partea Ilenei) şi Maria Alessandra, de 1 an şi 2 luni (fetiţa lui Mircea). La începutul anului viitor, voi mai avea o nepoţică din partea fetei mele.

        Cum vă vedeţi peste 10 ani?

        Tot pe scenă îmi doresc să fiu, dacă voi avea sănătate. Dar, cu o condiţie: să pot cânta live. Pentru că, vă spun cu sinceritate, mi-e ruşine când sunt nevoită să fac playback. Nu mă simt bine în această postură şi nu pot transmite mesajul la adevărata lui valoare.

        Cum credeţi că privesc tinerii muzica populară?

        Foarte frumos! Cânt tot timpul pentru tineri, toate genurile: muzică de petrecere, tangouri, romanţe şi muzică mai modernă. Am şi un CD cu piese în stil etno, de care tinerii s-au apropiat mai mult.

        Ce nu ar trebui să facă un solist de dragul promovării?

        Orice solist trebuie să aibă o limită. Eu înţeleg că societatea s-a schimbat foarte mult şi e normal să te adaptezi. În limita bunului simţ! Artiştii nu ar trebui să facă orice de dragul audienţei, nu ar trebui să intre în orice scandal pentru a deveni mai cunoscuţi. Ar trebui să aibă grijă de personalitatea lor, de munca lor. E păcat să arunci la gunoi tot ce ai muncit, pentru o clipă de publicitate.

        Aţi fost plecată în foarte multe turnee!

        Aşa este! Şi fiecare are povestea lui! Orice apariţie în faţa publicului român din diaspora este emoţionantă. Oamenii se regăsesc în cântecele noastre şi apreciază mai mult muzica populară de când sunt plecaţi. Spectacolele noastre sunt ca nişte şezători româneşti, unde ne întâlnim să cântăm, să jucăm, să depănăm amintiri. Ca între prieteni!

        Ce gen muzical vă place să ascultaţi?

        Ascult orice fel de muzică bună. Îmi place muzica spaniolă, muzica clasică, liniştitoare, Pavarotti sau Andrea Bocelli. Nu prea înţeleg muzica asta agitată, pe care o ascultă tinerii. De felul meu sunt liniştită, nu-mi plac nici discuţiile aprinse, îmi place ca toată lumea să fie veselă. De altfel, în copilărie, îmi plăceau numai poveştile cu final fericit!

        Aveţi un album cu muzică uşoară. Cu colinde aveţi vreunul?

        Am câteva colinde înregistrate, dar parcă e prea mult să fac şi CD. Oricum, pe Ştefan Hruşcă nu-l întrece nimeni, el este "părintele colindelor". Fiecare artist dă interpretarea lui, uneori prea modernă, orchestraţiile diferă şi parcă nu orice colind înregistrat transmite atmosfera aceea de Crăciun. Cel mai frumos era în copilărie şi ca atunci nu va mai fi niciodată.

        Care sunt pasiunile dumneavoastră?

        Pasiunea mea este cântecul. Dar, dacă aş avea mai mult timp, mi-ar plăcea să citesc cât se poate de multe cărţi. Mă pasionează grădinăritul, îmi place să am grijă de florile mele din curte şi să le aranjez. Mă relaxez când fac curat.

        Vă place să gătiţi? Care este mâncarea dumneavoastră preferată?

        Îmi place, dar nu prea am timp. Sunt o gurmandă, mănânc orice, nu sunt pretenţioasă! Cea mai bună mâncare este cea pe care o ai pe masă când ţi-e foame, chiar dacă asta înseamnă o ceapă cu pâine. Noi, artiştii, mâncăm dezordonat şi la ore nepotrivite, de aceea ne şi dăm organismul peste cap. Pe de altă parte, mă interesează felul în care arăt şi sunt într-o continuă cură de slăbire. Urc şi cobor zilnic sute de trepte, pentru că am foarte multă treabă!

        Vă simţiţi aproape de satul natal? Mai aveţi casa părintească?

        Sigur! Casa părintească este în curte, lângă casa mare, are două camere, o bucătărie de vară şi o magazie. Tanti Mărioara, care are 80 de ani, să-i dea Dumnezeu sănătate, are grijă de ea. Mereu ne aşteaptă cu pui fript şi plânge de bucurie când venim şi de tristeţe când plecăm. Fratele meu locuieşte tot acolo, în comună, şi are grijă să fie curat, măturat, iar livada şi via să fie îngrijite. Din păcate, eu nu pot merge prea des acolo, dar, când ajung, îmi încarc bateriile măturând frunzele sau tăind prunii de uscături.

        Sunteţi un nume ce a făcut cunoscută comuna natală, Ioneşti. De ce credeţi că autorităţile locale nu au apreciat acest lucru?

        Nu mă interesează oamenii politici. Ei vin şi pleacă, eu rămân. Pentru mine, importanţi sunt doar oamenii din satul meu şi ceea ce simt eu pentru ei. Pentru mine, acasă e tot acolo. Pădurile şi dealurile cu salcâmi, islazul de la deal şi de la vale, unde păşteam oile şi unde am văzut cum lupul ne-a furat mioara, asta e important. Pe cei care nu m-au apreciat, i-am şi iertat! Sunt un om credincios şi nu fac rău niciodată, nimănui.

        Aţi simţit, în vreun fel, efectele crizei economice?

        Nu neapărat! Doar că am hotărât să mai las din preţ, pentru că, totuşi, eu pe scenă mă simt cel mai bine. Nu sunt o bună afaceristă. Am un teren pe care, dacă l-aş fi vândut înainte de criză, ar fi fost foarte valoros şi m-ar fi ajutat să-mi achit împrumuturile de la bănci şi să-i cumpăr fiului meu, Mircea, o casă. Acum nu mai are aceeaşi valoare.

        Sunteţi hotărâtă să apelaţi la chirurgia estetică?

        Da, şi-mi voi face doar ce crede doctorul de cuviinţă. Vreau unele retuşuri, pentru a mă simţi bine în pielea mea. Îmi voi face operaţia prin martie, când mă întorc din America.

        Părul este una dintre averile dumneavostră. Aveţi vreun secret legat de îngrijirea lui?

        Nu, folosesc doar nişte vitamine pentru păr, în rest nimic deosebit. Îl tai de 2-3 ori pe an, câţiva centimetri, pentru că e prea lung. Totul este de la Dumnezeu, este genetic, de la mama mea. Tot gena bună m-a ajutat să nu ajung niciodată la dentist. Nu am avut nicio problemă cu dantura. Şi, cu toate astea, nu s-a gândit mai nimeni să mă solicite pentru o reclamă la pastă de dinţi!

        Aveţi o meserie frumoasă, dar foarte obositoare. Cum vă menţineţi tonusul?

        Tot meseria mea îmi dă putere. Orice apariţie este un examen, pe care vreau să-l trec cu 10, o notă dată de public. Aprecierea oamenilor este bucuria şi împlinirea mea. Câteodată, lumea are impresia că sunt intangibilă. Dimpotrivă, eu nu cânt pe scenă, eu cânt în mijlocul oamenilor, pentru că aşa mă simt bine. Mi-aş dori să nu mai fie acea barieră dintre artist şi spectator. Eu joc alături de ei, mă prind în horă, pentru că asta este atmosfera care îmi place mie. Atunci când oamenii nu-mi vor mai spune că i-am bucurat şi când nu vor mai fi atenţi la mesajul meu, înseamnă că va fi timpul să mă opresc.

Etno TV, 01.06.2010

Maria Dragomiroiu la New York - "Cântecul este leagănul sufletului" 

    Cunoscuta inca din adolescenta datorita vocii sale deosebite, cu un amplu registru vocal, devenita foarte populara dupa castigarea trofeului „Floarea din gradina" (1977) si fiind de-opotriva interpreta a muzicii clasice dar si populare, Maria Dragomiroiu aduce astazi, la New York, farmecul cantecelor sale.

    Este un turneu facut in trio, in Statele Unite ale Americii, cu Mirabela Dauer si Oltea Chirila partenera de scena a lui Jean Constantin, care promoveaza atat cultura cat si muzica usoara si populara romaneasca. Comparata, la un moment dat cu Maria Tanase, datorita inflexiunilor sale vocale foarte asemanatoare, Maria Dragomiroiu descrie insa o evolutie unica pe scena muzicii populare din Romania, care iata, astazi, dupa mai bine de 30 de ani cariera artistica, ne-o aduce in fata, cu acel zambet inconfudabil, nostalgic parca, ce ar spune... intocmai cum versurile unui cantec al ei, „Mai intoarce Doamne roata..."

    Nicholas Buda: Stimata d-na Maria Dragomiroiu, bine ati venit la New York. Haideti sa intoarcem acea roata a timpului impreuna, sa fugim pret de o clipa in satul copilariei, din Valcea... Cum ati inceput sa iubiti si sa cantati muzica popular

    M. D: Cu muzica populara m-am nascut in suflet fiind nascuta la tara, am trait la tara, deci un copil cu totul obisnuit... cu tot ceea ce inseamna viata taranului roman. Fara muzica populara taranul roman nu ar mai fi fost instare sa munceasca pamantul, sa trudeasca... deci muzica a venit asa, pentru mine, odata cu nastere mea, mai ales ca mama imi canta adesori, foarte frumos. Ne canta copiilor cand aveam de facut treburi prin ograda, cint care a ramas cu mine pana in ziua de astazi.

    N. B: Afirmarea pe scena publica, la Televiziunea Romana, a fost un moment decisiv din viata dvst. Cum va reamintiti concursul „Floarea din gradina", pe care l-ati castigat in anul 1977?

    M. D: Imi aduc aminte cu foarte mari emotii de acest concurs al Televiziunii Romane, intitulat „Floarea din gradina" la sectiunea de muzica populara si „Steaua fara nume" la muzica usoara. Nu spun vorbe in vant, dar toti cei care au trecut prin acel concurs au ajuns nume de referinta, in cultura si arta romaneasca, mai ales in zonele din care provin. Eu spre deosebire de altii, am parcurs cele trei etape ale concursului in sapte ani. Eram eleva cand l-am inceput si cand l-am terminat aveam doi copii. Acea comisie, formata din mari specialisti in frunte cu Vasile Dinu si alti faimosi profesori si compozitori de la Conservator, m-a atentionat asupra asemanarii vocii mele cu cea a Mariei Tanase, de aceea prof. Dinu m-a indemant sa ma duc inapoi la originea cantecului popular si sa-l cant ca si mine. Mi-a zis „ Mariuta du-te la radacini, canta ca tine, nu incerca s-o imiti pe Maria Tanase..." Din cauza asemanarii timbrului vocii mele cu cel al Mariei Tanase am avut foarte mari probleme la acel concurs. Le-am zis ca asa cant eu si ca daca tot am castigat preselectia la „Floarea din gradina", daca am parcurs cele trei etape, din care etapa a treia a fost cea mai lunga, pentru a ajunge in finala, ma zis ca vreau sa intru in etapa finala pentru ca este dreptul meu. Am avut aceasta putere sa spun lucrul acesta si am reusit sa trec si de faza a treia, datorita tenacitatii mele, curajului, pasiunii si dragostei fata de cintecul popular... al credintei cu care am cantat. Am luat nota 10.

    N. B: Maria Tanase, Maria Lataretu si Maria Dragomiroiu - trei nume de referinta din patrimoniul de cultura al Romaniei - care dintre cantecele celor doua Marii va place cel mai mult?

M. D: Nu te poti opri la un singur cantec din repertoriul vast al celor doua mari artiste, car enu mai sunt printre noi! Fiecare are stilul ei propriu si un gen total opus, cu toate acestea raman pentru sufletul meu drept mari, mari artiste ale comorii noastre de folclor. Maria Tanase a schimbat practic, cursul folclorul si l-a dus trecandu-l prin filtrul personalitatii ei de interpretare si executie. Știa unde sa se puna punctual, unde sa se opresca, intocmai ca intr-o piesa de teatru... stia deci sa-i dea valoare cintecului si aceasta a facut-o unica. Folclorul de dupa Maria Tanase a fost altfel... cantat, sub auspiciile lasate de aceasta. Maria Lataretu a fost ca o apa curgatoare, ca un izvor de munte care susura, ca o padure plina cu pasari cintatoare, deci ea a cantat original, de acolo de la talpa, simplu, dar de neconfundat, de neimitat. Maria Lataretu v-a ramane unica asa cum a cantat, nu cred ca va mai fi cineva sa cante cu asa o lejeritate su cu asa patos, cantecul popular romanesc din Oltenia.

    N. B: Ati visat vrodata sa ajungeti o astfel de Marie?

    M. D: Nu, nici nu indrazneam sa gandesc la asa ceva! Nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge pe o scena cu Dan Spataru, caruia ii ascultam medoldiile si plangeam, tremuram si transpiram ascultandu-le. Dar am ajuns sa cant pe scena alaturea de el... chiar aici in America, intr-un turneu care a fost superb. Iar referitor la cele doua Marii, nici prin cap nu-mi trecea ca o se urmez cararea destinului in lumea muzicii populare. Ele din pacate au murit destul de tinere iar eu eram foarte mica, iar la acea varsta nici macar nu visam la aceasta. Totusi visul, idealul fac parte din viata fiecarui om, de aceea daca nu am visa, daca nu am tanji la ceva inseamna ca viata noastra ar fi degeaba! Eu am tins, am visat sa cant doar, sa imi ajute Dumnezeu sa cant, dar nu sa ajung sa fiu comparata cu o Marie Lataretu sau Marie Tanase, sau sa ajung in elita cantecului popular romanesc. Ii mutumesc pentru aceasta lui Dumenezeu si marelui public, care m-a asezat acolo.

    N. B: Cu 6 ani in urma ati primit premiul „Meritul cultural in grad de Comandor". Ce insemnatate are o astfel de distinctie pentru o artista consacrata, cum sunteti dvst.?

    M. D: Este o mare bucurie... Cand mergi la Palatul Cotroceni si presedintele tari, oricare ar fi el, iti inmaneaza o astfel de distinctie, aceasta nu poate decat sa te bucure si sa te simti un artist implinit. Am fost foarte onorata de acest premiu, de fapt de cativa ani incoace sunt foarte fericita sa ma pot numara printre „Cei zece pentru Romania" - oamenii de vis ai poporului roman, o distinctie la fel de important ca si cea acordata de presedinte. Datorita muncii si a tot ceea ce face un artist in cariera sa profesionala, precum si modului in care acesta este perceput de omul simplu, de spectator in general (mai ales ca acum esti radiografiat social, nu poti ascunde nimic de lume, totul se stie, totul este disecat la milimetru... - eu am insa o imagine foarte buna, sunt o familista convinsa, am copii minunati, am un sot minunat, am nepotei...) se poate spune ce fel de artist esti. Munca si daruirea pe altarul artei, in final, te defineste ca artist! Sunt fericita sa stiu ca multi ma au ca si model, realitate care ma bucura si cred ca m-a asezat in elita marilor interpreti.

    N. B: In anul 2009, in cadrul unui spectacol grandios de muzica populara, intitulat „Odata-n viata", ati sarbatorit 30 de ani de cariera artistica. Cu cel fel de sentimente si emotii ati pasit pe culmea acestor gloriosi ani de slujire ai cantecului, poeziei si folclorului romanesc?

    M. D: Vai, vai... aceasta s-a intamplat pe 7 decembrie 2009, la Sala Palatului... plina pana la refuz. A fost cel mai frumos spectaol, cum spunea si Mirabela, atat de frumos ca trebuie sa fie o pauza mare si dupa aceea un alt spectacol! A fost un spectacol de cinci ore, am avut invitati mari interpreti, foarte multi prieteni care au cantat cu mine, a fost si Mirabela acolo pe scena, iar eu printre ei, animata de niste emotii infioratoare. Nimeni nu stie ca, nu am mai spus-o pana acum, dar eu am ajuns la spectacol direct de la spital. Acolo am facut perfuzii ca sa pot sa cant. Nimeni nu stia ca eu, cu o zi inainte de spectacol, eu nu puteam sa deschid gura si za zic „A", este prima oara cand marturisesc acest lucru, deci daca eu nu as fi putu merge la Sala Palatului, acel specatol nu ar mai fi avut loc... Era un spectacol „live" si era construit pe scheletul Mariei Dragomiroiu. Eu trebuia sa fiu in permanenta pe scena, sa cant tot timpul, in direct, deci cu vocea mea, ori daca eu nu as fi putut face acest lucru, spectacolul se anula! Teama aceasta mi-a adus cateva zile de cosmar. Nu puteam dormi datorita acestor emotii... ce puteam sa fac?! Am apelat la ajutorul medical... mai exact la Prof. Dr. CodrutSarafoleanu de la Spitalul „Sf. Maria" din Bucuresti, caruia tin sa-i multumesc in mod expres, pentru ca fara interventia dansului, fara acea perfuzie pe care mi-a administrat-o, si care a lucrat prin nu stiu ce miracol... divin, eu am putut sa cant. Nimeni nu ar fi putut sa stie ca eu eram in acea stare de emotii cutremuratoare si ca sa va dati seama cat de puternice au fost acele emotii, am facut „zona zoster" care este ingrozitor de dureroasa (este o boala provocata de virusul varicelo-zosterian care rezida, pentru foarte multi ani, in ganglioni sau radacinile nervoase, iar in conditiile scaderii imunitatii: stres, emotii intense, efort fizic mare, intercurente respiratorii, traumatism, etc. infectia se poate reactiva realizand un tablou de herpes zoster. n. n.). Nu m-am putut bucura prea mult de aceasta reusita a carierei mele, de aceasta incununare a muncii mele, de acest cadou imens facut de Televiziunea Nationala... caruia ii multumesc din nou. De asemenea multumesc si d-nei Elizei Stan care s-a implicat si Iulianei Tudor - prezentatoarea acestui spectacol... Dar asta inseamna sa fii artist, sa faci totul sa acoperi durerile personale, sa iti luminezi fata si zambind sa dai publicului din ceea ce ai mai bun. Ii multumesc bunului Dumnezeu ca am trecut peste acest moment al incercarilor, ca am putut sa cant... pentru ca daca nu realizam acest spectacol eu as fi murit... as fi facut infarct! Multumesc si Societatii „Nova Music" care a facut o anregistrare excelenta a cantecelor din acel spectacol, pe care le-am lansat ca un disc, mai tarziu.
    N. B: „De la suflet - cantece de petrecere" este un disc inregistrat de dvst. in anul 2007. Printre piesele pe care le interpreta
ti este si una cu titlul „Norocul meu e viata...!" In virtutea acestei afirmatii lirice, uitandu-va inapoi la anii care au trecut, cat apreciati ca a fost tenacitate, pasiune, daruire si cat a fost noroc, in tot ceea ce ati realizat profesional?

    M. D: Cred ca este o ingemanare intre toate acestea, pentru ca nu se poate una fara cealalta. Trebuie sa ai noroc, poti sa ai talent cu carul, daca nu opreste trenul tau in gara ta, treci pe langa noroc... Daca nu ai pe cineva care sa-ti intinda o mana la nevoie, atunci inseamna ca nu ai noroc, pentru ca sunt voci mari pe langa care a trecut norocul, acestia ramanand pe lista marilor anonimi, din pacate. Poate ca fiecare are o soarta de la Dumnezeu si deci asa a trebuit sa fie. Eu am avut noroc, de aceea il si cant, drept multumire pentru ceea ce sunt astazi.

    N. B: Asistam, mai ales in ultimii ani, la o un fenomen intersant, din punct de vedere socio-politic, care surprinde personalitati artistice in mariaj, mai mult sau mai putin reusit, cu viata politica (ma refer aici la Irina Loghing, Nicolae Furdui Iancu, Gheorghe Turda, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, etc). Cu alte cuvinte, sau cum ar fi spus un commentator politic, artisti si starlete au intrat sau au fost aruncati in bazinul politicii. Unii nu stiu sa inoate, altii nu sesizeaza ca bazinul nu are apa. Singura garantie a supravietuirii este ca gradul lor de popularitate, superior oricum gradului de competenta politica, le va aduce voturile salvatoare. Cum comentati acest fenomen, prin prisma artistului consacrat... artei si nu politicii?

    M. D: Eu nu as putea comenta pertinent acest fenomen, pentru ca fiecare face ceea ce vrea cu viata, in functie de ceea ce ii intereseaza sau nu ca va ramane in urma lor. Eu nu m-as implica intr-o chestie la care nu ma pricep, sau fara sa ma documentez. Deci nu comentez, fiecare are dreptul de a face ceea ce vrea cu viata... oricum scena noastra politica este destul de incalcita... asa cum este de fapt politica. Trebuie sa stii sa minti frumos ca politician, ori eu ca artist interpret nu pot sa mint. Nu pot sa ma duc pe scena si uitandu-ma in ochii omenilor sa le spun ceva, despre care sunt convinsa, ca nu se poate realiza. Eu nu pot sa fac lucrul acesta, sa mint lumea. Daca alti artisti pot, este problema lor personala...
    N. B: Multumindu-va, in numele redactiei ziarului „G.d.Colorado", pentru amabilitatea acordarii acestui interviu, va invit sa adresati un salut romanilor iubitori de muzica populara, din America si de pretutindeni.

    M. D: Cantecul este leaganul sufletului, cantecul este cel care face lumea mai buna, care il face pe om mai vesel atunci cand este trist, ii aduce aminte de parinti de locurile natele, de imaginile frumoase de acasa... Cantecul te face sa te simti bine, mai relaxat, te face sa visezi, sa simti nevoia sa iubesti si chiar sa fii iubit... Sunt atatea lucruri minunate pe care le poate face cantecul... incat trebuie iubit si apreciat si pastrat acolo, in adancul sufletului.

(Un interviu realizat de Nicholas Buda, „Gandacul de Colorado")

09.02.2010

Succes absolut al Mariei Dragomiroiu si al folclorului romanesc ! 

    Maria Dragomiroiu a adus in fata publicului bucurestean un veritabil regal al muzicii populare romanesti la Sala Mare a Palatului in fata a peste 4000 de spectatori, in data de 7 decembrie 2009.

    Acest spectacol aniversar a fost dedicat mult indragitei soliste de muzica populara romaneasca Maria Dragomiroiu cu ocazia implinirii a 30 de ani de cariera muzicala. Spectacolul de muzica populara intitulat “O data-n viata” cu Maria Dragomiroiu si invitatii sai a fost o coproductie a Asociatiei Cultural-Artistice BEST ART si a TVR, iar regia artistica a apartinut Doamnei Elise Stan.

    Maria Dragomiroiu a fost sustinuta de o adevarata pleiada de artisti colegi si prieteni care au tinut sa-i fie alaturi cu aceasta ocazie. Spectacorii care au umplut Sala Palatului pana la refuz au fost rasfatati cu duete absolut inedite realizate de sarbatorita si invitatii sai printre care s-au numarat atat solisti de muzica populara cat si de muzica usoara romaneasca.

    Maria Ciobanu, Constantin Enceanu, Petrica Matu Stoian, Floarea Calota, Nicoleta Voica, Nelu Ploiesteanu, Mioara Velicu, Elisabeta Turcu, Mariana Ionescu-Capitanescu, Nineta Popa, Gabriela Tuta, Maria Ghinea, Marius Rizea, Ion Ghitulescu, Mirabela Dauer, Stela Popescu, Madalina Manole, Marcel Pavel, Aurelian Temisan, Andra, Andreea Banica, George Nicolescu au smuls ropote de aplauze nesfarsite pe parcursul a patru ore si jumatate de spectacol. De evidentiat este si faptul ca prestatia orchestrei “Lautarii” din Chisinau condusa de Maestrul Nicolae Botgros si-a demonstrat inca o data profesionalismul si efortul muzical de exceptie care de asemenea a fost ovationat de catre public.

    Iuliana Tudor care a prezentat spectacolul a adus un plus de eleganta dar si de profesionalism acestui eveniment, care parca a adus aminte romanilor de radacinile lor, de frumusetea traditiilor si valorilor nationale pure care par sa reinvie din ce in ce mai mult in sufletele si constiinta noastra.

    Maria Dragomiroiu a fost rasplatita de catre Asociatia Cultural-Artistica BEST ART prin intermediul lui Bebe Mihu si a Elenei Manolescu cu un elegant trofeu ca simbol al Premiului de Excelenta acordat pentru dragostea si devotamentul cu care a slujit muzica populara romaneasca pe parcursul a 30 de ani de cariera muzicala. De asemenea, Televiziunea Romana prin Elise Stan si Titus Munteanu a acordat distinsei artiste Diploma pentru 30 de ani de activitate in slujba folclorului romanesc. Casele de discuri Nova Music si DMB Music Records a acordat artistei Premiul pentru cea mai frumoasa interpreta de muzica populara prin intermediul Doamnei Geta Murariu.

    Reactia publicului care a participat la acest eveniment extraordinar al muzicii populare romanesti a etichetat spectacolul drept un succes absolut al folclorului romanesc.

Ileana Manolescu, 08.12.2009

Contact:

Parteneri:

Acesta este site-ul oficial al interpretei de muzica populara Maria Dragomiroiu.

- 2011 -